Cuvânt în lemn

Istoria neamului meu e scrisă în piatră și lemn
În piatra din râu
Și-n lemnul tăiat din păduri
și dus pe colina din sat
Să fie perete, un zid înălțat
Pe care se-aștern rugăciuni
Mireasmă de mir, de tămâi.
Cuvântul cel vechi în lemn e săpat.

Dorința dintâi, pribeagă, timidă
Ca gândul să fie curat
Privirile drepte, vorbele sfinte
Fapte de bunătate umplute
Suspinul altuia purtat
Dărnicii largi cu mâini sincere …
mă-ntreb de le-am pierdut prin iarbă,
printre spini
Și e prea greu să le culeg din nou,
prind rădăcini
Le caut în pădure printre lemne
Dar nu găsesc pădurea
Ci în schimb
văd doar butuci tăiați ce plâng sub cer.

Simt sub degete o cruce
Și cu ochii strânși citesc încet
o formă ce-mi aduce aminte
De doi oameni:
Isus ce vrând să mă ajute
acoperi păcatul meu
Și-al doilea e cel ce prinse
a dăltui atent și greu
Această cruce.

Rămâne ca dovadă’n ani
intenției ce o purta în suflet
Intenția cere-o dorință
Și cere dorința o dragoste
Și dragostea un crez
Și crezul o minte transformată,
Și-o viață nouă lipită de Dumnezeu

Sunt litere săpate-n lemn,
Cuvinte
Ca și un fruct cules din pom,
Cel mai gustos,
Să fie dar spre viitor
Ca mărturie.

Aici sunt mama și tata,
‘Nainte de ei bunicul, bunica
‘nainte străbunul, străbuna
La’olaltă cu ei, toți frații, toți una
Credeau
Eu ce cred?

Citesc o cruce și-mi aduc aminte
De ei și Dumnezeu.

Cuvânt în lemn
Etichetat pe:                

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.